Adica de ce sa nu vreau? Cat sa ne mai chinuim sa stam cu ochii semi-inchisi ca intr-un mariaj prost, cand am putea sa fim multumiti de viata noastra, de planurile, visele, dorintele si in special, modul preferat de a trai?
De ce trebuie sa fie mereu turma si pastorul? Pastorul care zice "NU", iar noi in cor.."nuuu", mereu cu minim un decibel mai jos decat puternica-i voce de lider? Acceptam minciuni, ne chinuim sa le credem, sa ne ghidam dupa valori false (un cliseu atat de adevarat!), ne stoarcem energie pretioasa pentru a ne chinui si a ne supune, ce naiba?!
Eu nu vreau sa traiesc asa, nu mai vreau si n`o sa mai vreau. Nu am de ce si pentru ce. Te nasti, traiesti supus, mori. Hai ma` chiar merita?
OK, let`s cut to the chase:
Incepem cu scoala generala, unde profii de religie ne duceau inainte de Craciun si Paste la spovedanie. Copii de 8-9-10 ani, care schimbau cartonase pokemon intre ei, erau dusi la spovedanie, niste pacatosi. Acolo inevitabil ma lua un sentiment teribil de vina, se lasa cu lacrimi, suspine si cuvinte care nu cuprindeau niciodata adevarata marime a pacatului resimtit de mine. Dar totusi...care pacat?! Ah, da, probabil mancasem guma de pe jos.
Orele de muzica:
Intotdeauna o colega dadea tonul ca cica ea avea ureche muzicala si o voce absolut minunata pe care eu evident, nu o auzeam pentru ca eu nu aveam ureche muzicala (lucru pe care avea grija tanti sa mi-l aminteasca ora de ora cu "shh" subtile, pentru ca probabil voia sa auda doar anumite voci). Si se cantaa, iar profa dadea note, da exact, note. Pai pe ce dadea note? Cum? Pe cat de bine cant? Pai daca n-am ureche muzicala falsez. Da, deci 4. Abea prin cls a 6-a am auzit ca nu te lasa corijent la muzica si mi-am bagat pula. (nu, n-am de niciunele)
Pentru ca sunt foarte multe categorii educationale in viata mea, o sa le zic: INVATAMANTUL:
M-am chinuit doispe` ani din viata sa invat matematica cretina, ecuatii, sisteme,teoreme, formule,iar formule, ca sa ajung la facultate si sa realziez ca pot sa ma pis pe ce am invatat la scoala ca nu ma ajuta la absolut nimic. La facultate 1+1 nu mai fac 2. Deci, 12 ani pierduti si probabil more to come:)
Bun, da io`s tanara. Si daca-s tanara vreau sa fac ce trebuie sa faca tinerii, sa o ascult pe mama cand imi zice ca nu am decat o tinerete si nu pot s`o ratez. Da staaaaai, ca nu e asa simplu..
Va urma...
miercuri, 31 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Zi mă..!